Finlanda are un grad de alfabetizare de 100%, deci toți cetățenii care au peste 15 ani știu să scrie și să citească. Sistemul lor de educație e 100% public; nu există scoli private și e ilegali să ceri bani pentru educația de masă. Nu există nici acolo selecte, „de elită”, etc. și nici clasamente ale școlilor.
Școala e obligatorie de la 7 ani, timp de 9 ani, căci la 16 ani dau singurul examen central și sunt considerați adulți. In școala primară, presiunea pe copii e aproape inexistentă, dar creste treptat în ciclul secundar și foarte mult spre liceu.
Școala primară e făcută în așa fel încât cel mai important lucru sa fie socializarea și independența. Profesorul nu se schimbă niciodată, timp de 6 ani. Programul e scurt, de vreo 20 de ore pe săptămână. Ne spunea că e momentul in care părinții îi învață pe copii să se descurce singuri: să meargă la școală, la magazin, la un anumit loc, deci e uzual să vezi copii singuri la 7-8 ani (și rata infracționalității și a criminalității e foarte scăzută). Există un singur manual, pe teme la care se discută aspecte de geografie, istorie, etc., față de ore separate pe disciplinele astea. Calificativele există dar sunt vizibile doar profesorilor și școlilor, niciodată elevului sau părinților.
La universitate se intră ușor dar gradul de dificultate e mare și nu permite un job cu o normă redusă, ca în alte țări [știu că în România poate fi ceva rar, în Olanda e ceva uzual să muncești în timpul facultății pentru a te susține financiar]. Așadar toți studenții finlandezi primesc o alocație lunară care e azi undeva pe la 700 de euro.
Remarcă și ghidul că de fapt nu prea mai merge lumea la universitatea teoretică. Opinia lui era că școlile profesionale au un succes din ce in ce mai mare și societatea s-a adaptat să vorbească din ce in ce mai mult de abilități vocaționale.
Ce mi s-a părut totodată inedit, legat de sistemul lor, în general, e că școlile și facultățile sunt deschise absolut tot timpul, 24 din 24. Copiii și studenții pot petrece acolo timp cat doresc inclusiv in weekenduri. Ah, și în școală se sta desculț, ca și acasă. Nu e așa șocant când te gândești că au multă iarnă și ploaie.
Astea sunt niste generalități prezentate pe scurt de ghid. E oricum mai mult decât am avut ocazia să aflăm de prin alte locuri. La final ne-a întrebat dacă ni se pare bun sau nu 😛
Mai adăugați și voi detalii, dacă ați avut contact direct cu sistemul lor.
Adaug o poză de la biblioteca lor națională, închisă în ziua în care am fost acolo. Abia duminică am ajuns la Oodi, biblioteca centrală din Helsinki și e wow. Se pare că finlandezii iubesc bibliotecile, sunt oamenii mei. Poate într-un post următor despre Oodi.
